Stiinta – cu “doua degete“ prea scurta pentru a cuprinde universul...

Una din legendele importante asociate cu Diwali este Damodara lila, o petrecere in care mama Yasoda a incercat sa-L lege pe Krishna cu o franghie. Franghia s-a dovedit a fi cu doua degete mai scurta. Ea a legat apoi mai multe franghii, dar indiferent cat de multe franghii a legat ea la un loc, franghia rezultata ramanea cu doua degete mai scurta.

Aceasta petrecere semnifica faptul ca indiferent cat de mult incercam noi sa-L intelegem pe Dumnezeu cu inteligenta noastra, incercarile noastre vor esua mereu. si stiinta moderna descopera acest adevar despre univers, univers despre care literatura vedica declara ca este un produs al super inteligentei lui Dumnezeu. Secole de cercetare cosmologica au sporit informatia stiintifica, dar nu si intelegerea stiintifica, si asta datorita a “doua“ tendinte neasteptate:

1.Cu cat oamenii de stiinta stiu mai mult, cu atat isi dau seama cat de putin stiu -
Stiinta “a cucerit “ spatiul si si-a dat seama cat de putin stia despre spatiu. Pentru cei neinformati, misiunile spatiale au dovedit maretia umana. Pentru cei bine informati, ele au aratat insa contrariul. Cercetarea spatiala dezvaluie ca sant mai multe stele in univers decit toate firele de nisip de pe toate plajele Pamantului, iar soarele nostru este doar unul dintre aceste fire de nisip. Nu este de mirare ca fostul Presedinte al Asociatiei Americane pentru Avans in Stiinta, Kenneth R. Boulding spunea: “Cosmologia … este probabil sa fie foarte nesigura pentru ca ea studiaza un univers foarte mare avand la dispozitie o mostra mica”.

2. Cu cat oamenii de stiinta cunosc mai mult, cu atat mai mult ei isi dau seama ca ceea ce ei “stiau “ inainte este gresit –
Legile lui Newton erau considerate adevaruri de temelie ale fizicii, pana cand s-au dovedit inaplicabile la nivel microscopic si macroscopic. Fizica cuantica a fost dezvoltata pentru a explica lumea atomica, iar fizica relativista pentru cea cosmica. Apoi, in mod violent, amandoua s-au dovedit a fi contradictorii. Deoarece ambele trebuie sa coexiste la originea universului – cand atat microscopicul cat si macroscopicul erau una - stiinta a trebuit sa nascoceasca o noua teorie, o Teorie a Totului (ToE - Theory of Everything) pentru a unifica acesti doi piloni ireconciliabili ai stiintei. Sa trecem in revista istoria dezvoltarii teoriei totului:
- elanul initial; fizicianul Leon Lederman, fostul presedinte al “American Physical Society” afirma: “Speram sa explicam intregul univers intr-o singura formula simpla, pe care sa o pueti purta pe tricoul vostru.“
- a urmat de geamatul exasperat; astrofizicianul Steven Weinberg, un laureat Nobel in fizica, spunea: “In vreme ce continuam sa facem progrese in intelegerea universului care expandeaza, problema insasi expandeaza si ea, astfel incat solutia intotdeauna pare a se indeparta de noi”.
- si scheunatul final; fizicianul John Wheeler de la Universitatea Princeton spunea: “Niciodata sa nu alergi dupa un autobus, dupa o femeie sau o teorie cosmologica, pentru ca intotdeauna va veni alta in cateva minute.”

Intorcandu-ne la petrecerea cu mama Yasoda care incerca sa-L lege pe Krishna, vedem cum franghia sa era mai scurta doua degete. Franghia teoriei totului (ToE) pe care stinta tot incearca sa o lege in jurul universului nu este numai scurta dar din pacate si rupta, dupa cum marturisea Stephen Hawking: “ Teoriile pe care le avem pana acum sant atat inconsistente cat si incomplete“
Mama Yashoda a reusit in cele din urma sa il lege pe Krishna, dar nuai dupa ce Krishna prin propriul Sau acord, s-a lasat pe Sine sa fie legat. In mod similar stiinta poate intelege universul, mai ales locul si scopul nostru in cadrul lui, dar doar atunci cand va intra in armonie si isi va folosi superinteligenta pentru a cerceta si aplica stiinta spirituala descrisa in mod amanuntit in Bhagavad-Gita, pavand astfel drumul spre realizarea spirituala.

Asta nu este atat de nestiintific precum suna. Un om de stiinta, nimeni altul decat fondatorul fizicii cuantice, laureatul premiului Nobel Max Planck a declarat ca “In religie Dumnezeu este la inceputul; in stiinta, Dumnezeu este la sfarsit“ Iar stiinta a inceput deja sa atinga acel capat.

Atnci cand cand oamenii de stiinta vor accepta verdictul propriilor lor dovezi, ei vor indeparta obstacolul ce a cauzat acesta indelungata deviere a stiintei de la calea spirituala. Ca sa nu mai ezite si sa se balbaie in a face acest pas indraznet, vorba fizicianului Michael Faraday poate sa le de un imbold in aceasta directie: “Ar trebui sa apreciem privilegiul de a cunoaste adevarul lui Dumnezeu mai mult decat orice putem avea in aceasta lume“ .

Sursa: The Spiritual Scientist