Fa un pas!

Centrul Cultural Vedic

Conform cu Religion Facts Marcion a produs primul
canon creştin, adică o listă de cărti, pe care el le-a considerat demne
de incredere (canon neînsemnând "carti sfinte" ale bisericii initiale),
nu că el ar fi ales din cărţi care deja fusesera alese de alţii intr-un
alt canon.

Iar în acest prim "canon" multe din
schimbările ulterioare lipsesc
şi de aceea acest prim canon este
interpretat pe dos ca şi cănd Marcion ar fi făcut modificări, si nu că
modificările au urmat după aceea.

Canonul propus de Marcion a fost un factor care a determinat secta care
mai tărziu, după luarea puterii în stat se va autointitula orthodoxă, ai
cărui urmasi direcţi au fost catolicismul si ortodoxismul, să formuleze
un canon propriu de culegeri de texte pe care-l va intitula "Scripturi
revelate".

Învătăturile lui Marcion, au fost acelea ca

1. Isus a revelat lumii, un Dumnezeu
necunoscut, diferit de Dumnezeul tribului lui Izrael.
Conform lui
Marcion Dumnezeul tribului lui Izrael era un zeu gelos, mânios si
legiuitor.
2. Isus nu era Mesia pe care îl asteptau evreii; acel Mesia trebuia să
fie un conducător politic, un cuceritor.
3. Isus a fost trimis de un Dumnezeu mai mare decăt Creatorul lumii
materiale.
4. Rolul lui Isus era acela de a-l revela pe Dumnezeul transcendent ,
care se află dincolo de influenţele modurilor naturii materiale, diferit
de modul de a fi al Zeului tribului lui Izrael.

Dumnezeul despre care vorbeste Marcion nu se afla sub influenţa pasiunii
(raja guna), fiind milos si atoate binevoitor.

Din acest punct de vedere Marcion şi gnosticimul in general, sunt mai
aproape de cunoaşterea spirituală antică, vedică.

Vizualizări: 33

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Defăimarea lui Marcion

Creştinismul actual susţine că Marcion ar fi fost primul gnostic (gnoză înseamnă cunoaştere)......iar istoria lui este una interesantă....el ar fi fost dat afară din biserică pentru că ar fi comis adulter şi nu a dorit să se pocaiască....(în jurul anului 90 e.c.)

Aceasta idee falsă se bazează pe scrierile lui Epiphanius care a trăit în secolul al cincilea, adică la aproape 400 de ani depărtare de Marcion, şi pe insula Cipru.
Epiphanius nu a fost in măsură să cunoască viaţa lui Marcion, dar este primul care in cartea sa despre "Erezii" îi atribuie lui Marcion adulter si alte minciuni, pentru a-l discredita.

In conformitate cu Enciclopedia catolică, povestea despre păcatul lui Marcion este respinsă de mulţi invăţaţi moderni, ca fiind un act "politic" de defăimare.
Marcion a fost foarte strict în ceea ce priveşte asocierea cu cei de sex opus. Nici o acuzaţie nu i se aduce acestuia de către scriitori ai bisericii timpurii, iar austerităţile lui Marcion erau de fapt recunoscute. Marcion a înflorit sub papa Anecitus.

In "Marcion in crestinismul timpuriu: Un joc politic " se spune cā
"Pentru Marcion căsătoria era tot una cu "porneia", activitatea sexuală ilicită, creind "phthora", moarte şi damnarea eternă. Această atitudine l-a făcut să interzică cu desăvârşire orice activitate sexuală, inclusiv căsătoria (care include activitatea sexuală).
El a iniţiat (botezat) numai astfel de catiheţi (Katechumenen), permiţându-le să participe în comuniune, care au jurat să rămână celibatari, şi care, dacă erau deja căsătoriţi, renunţaseră la activitatea sexuală."
Marcion (circa 85-160 n.c.) a trăit iniţial în Sinope, actuala Turcie, în Pontus, Orientul Apropiat. El este pomenit ca proprietar de nave, bine situat. El şi-a făcut ca misiune a vieţii salvarea Creştinismului de căderea într-o formă modificată de Iudaism. Elementele evreieşti erau foarte puternice în primii ani ai creştinismlui. Cartea canonică a creştinismului iniţial consta din „Legea Iudaică” şi „Profeţii”, care mai târziu au fost introduse în aşa numitul „Vechi Testament”.

Primii convertiţi evrei, l-au acceptat pe Isus în primul rând pentru că acesta era prezentat ca Mesia cel prezentat în Textele Evreieşti.

În scrierile originale ebraice însă nu este vorba de un Mesia aşa cum e el prezentat sub forma lui Isus de către creştinism.

Evreii, in canonicul lor, aşteptau (asteaptă) un "Mesia" sau un rege uns din casa lui David, care urma să-i elibereze de sub stăpânirea straina, asirieni, persani, greci si in cele din urma romani (arabi).

Creştinismul foloseşte această idee din profeţia lui Isaia pentru a aduce dovada că Isus fusese prezis in scrierile evreieşti şi o introduce în evanghelia "după" Luca, afirmând că
pentru a se implini aceasta "profetie" ingerul Gabriel ar fi anuntat-o pe Maria Virgina?!, (mamă a opt fii si fice):

"O sa concepi un fiu, si ai sa-i pui numele Isus, iar Domnul Dumnezeu, îi va da tronul tatalui său David. Si el va domni peste casa lui Iacob pe vecie."

Acest lucru este scris in aşa zisa evanghelie a lui Luca. i, 32, 33, care însă poate fi atribuită acestuia,
- care nu era un învăţat,
- care după ce a făcut cercetări a scris-o, spune autorul la început, pentru a da credibilitate scrierii sale (nu că ar primit informaţia de la o sursă autorizată, un discipol, al unui discipoi…. al lui Isus)
- ea fiind scrisă mult mai tarziu, când deja existau multe alte aşa zise evanghelii în circulaţie (după cum susţine însuşi autorul),
- şi ea se adresează unui auditoriu grecesc.

Totuşi această afirmaţie este des utilizată pentru a demonstra că de fapt Isus ar fi Mesia prezis in scrierile ebraice, deşi Isus nu i-a eliberat pe evrei de romani, şi nici nu s-a instaurat pe tronul lui David.

Pentru a răspunde la aceasta creştinii au inventat dogma „Acestea sunt vremurile de pe urmă”, insuflundu-le convertiţlor iniţiali (uneori chiar şi mai târziu, sau chiar şi în zilele noastre) că Isus vine imediat. O minciună vehiculată din generaţie în generaţie.

În plus, în profeţia lui Isaia nu e vorba de „fiul lui Dumnezeu”, "unicul fiu" al Dumnezeului lui Israel,
ci de cel ce va domni peste tronul tatalui său David, în această lume materială,
o fiinţă umană, rege peste casa lui Iacob.

„Regele, spune Isaiah, trebuie sa stea si sa domneasca pe tronul lui David, si in imparatia lui pentru a o instaura (Isa. ix, 7);

Iar acest lucru nu a avut loc, şi de aceea Isus nu este acceptat de evrei (în imensa lor majoritate) ca Mesia, considerând afirmaţiie din evanghelii ca fraude bisericeşti.
Frate Johrend, daca nu esti bine documentat despre o anumita religie nu adu afirmatii in legaatura cu ea "evanghelia lui Luca" este gresit, si in Biblie este scris, " Evanghelia dupa Luca" autorul nu este el ci este un ucenic de-al lui care il insotea, intr-adevar nu era cult dar era de profesie medic si ne dam seama pentru ca in evanghelia dupa el sunt relatate bolile pe care le vindeca Iisus ca fiind foarte familiare lui, iar Apostolii nu erau niste invatati nici unul erau simpli pescari sau simpli oameni, intelepciunea au dobandit-o dupa pogorarea Sfantului Duh, Iisus se scrie cu doi de "i"
cu un singur 'I" inseamna altceva in limba ebraica, deci te rog sa te documentezi mai binr inainte de a face niste afirmatii
Isus cu un i nu inseamna magar nici in greaca ,nici in ebraica iar cu 2 de i este o transliterare a alfabetului grecesc(transliterarea corecta din greaca ar fi Iisus Christos).Personal consider ca si Iisus si Isus sunt corecte .
Hallo Mirel,

1. Eu nu am scris "evanghelia lui Luca", ci "aşa zisa evanghelie a lui Luca", însă mi-a scăpat un NU, care era esenţial în context:
"care însă ("aşa zisa evanghelie a lui Luca") NU poate fi atribuită acestuia", şi urmau dovezi, care arată acest fapt:
- aşa zisul Luca nu era un învăţat, iar în acest sens, în această aşa zisă evanghelie nu se spune că ar fi primit învăţătură în Tanakhul Evreiesc de la "Duhul Sfânt", deşi s-ar putea specula pe această temă, în sensul că de vreme ce Duhul Sfânt" a coborât peste ei, este posibil, să fi primit şi cunoaştere despre din aşa zisa Septuagintă (traducerea greacă parţială a Tanakhului) , deşi în fapte nu se spune nici acest lucru.
Cât despre coborârea "Duhului Sfânt" aş putea spune, că atât timp cât am fost la pentecostali, am văzut persoane care se sculau şi "vorbeau în limbi", ca şi cum ar fi fost posedaţi de "Duhul Sfânt, dar după aceea nu mai ştiau nimic. Greaca folosită în evanghelii este o greacă aleasă, a unor convertiţi greci învăţaţi, oameni de litere.
- după ce a făcut cercetări a scris-o, spune autorul la început, pentru a da credibilitate scrierii sale (nu că ar primit informaţia de la o sursă autorizată, un discipol, al unui discipoi…. al lui Isus, nu spune că ar fi fost uceninicul lui Luca)
- ea a fost scrisă mult mai tarziu, când deja existau multe alte aşa zise evanghelii în circulaţie (după cum susţine însuşi autorul),
- şi ea se adresează unui auditoriu grecesc.

În nici o Evanghelie autorii nu nu se spune, că autorii au primit
2. În postarea anterioară ultima propoziţie nu a mai fost corectată de "sistem".

Corect ar fi:

2. În nici o aşa zisă evanghelie autorii nu afirmă că ar fi primit cunoaştere în Septuaginta de la "Duhul Sfânt", Septuagintă din care sunt citate în aşa zisele evanghelii.

3. Biserica, în incercarea ei de a explica de ce evangheliile conţin 300 de referiri la Septuagintă şi doar 50 de referiri la varianta ebraică, susţine că apostolii ar fi vorbit greaca coiné, pentru că ar fi fost limba franca din acel timp şi spaţiu.

Să privim mai îndeaproape argumentele bisericii.

Biserica susţine că Septuaginta ar fi fost tradusă între 285-246 (înaintea numărătorii creştine) în timpul domniei lui Ptolemeu II Philadelphus din Alexandria, Egipt.
Bibliotecarul său, descris ca fiind Demetrius din Phalerum, l-ar fi convins pe Ptolemeu II Philadelphus să obţină o copie a scripturilor evreieşti.

Apoi aceste scripturi (cel puţin Geneza şi Deuteronomul ar fi fost traduse în greceşte pentru evreii din Alexandria. Aceasta istorie apare in scrierile vestitului propagandist, episcopul Eusebius (260-339 AD). Învăţaţii creştini apoi au susţinut că Isus şi apostolii au folosit Septuaginta în loc de textele originale evreieşti (greu de admis din mai multe motive).

Dar să vedem pe ce se bazează afirmaţiile lui Eusebius.

Întreaga argumentaţie a faptului că scripturile evreieşti ar fost traduse sub forma Septuagintei înainte de apariţia creştiinismului se bazează pe aşa numita Scrisoare a lui Aristeas, al cărei autor se prezintă ca o persoană apropiată regelui Ptolemeu II Philadelphus. El pretinde că l-ar fi convins pe Eleazar, marele preot să trimită 72 de învăţaţi din Ierusalim la Alexandria, în Egipt, unde să traducă scripturile evreieşti, formând ceea ce acum e cunoscut sub numele de Septuaginta.

4. Autorul acestei scrisori, pretinde că ar fi fost un oficial grec al curţii lui Ptolemeu II Philadelphus. El pretinde că ar fi fost timis de Demetrius pentru a-i cere celor mai de seamă învăţaţi ai Izraelului să aducă copii ale scripturilor evreieşti pentru a începe proiectul traducerii Septuagintei. El merge până la a prezenta numele acelor învăţaţi, dar dă nume celebre din era Macabeilor, aprox. 75 de ani prea tarziu. Multe nume sunt de asemenea grecesti, care în mod definitiv nu pot aparţine unor învăţaţi evrei din Ierusalim.

De asemenea există şi alte evidenţe, că această scrisoare aparţine unui alt timp, şi a fost falsificată.

5. Scrisoarea, ar cita spusele lui Demetrius, şi ale traducătorilor, când au ajuns, afirmand cât de frumos este că aceştia au sosit la aniversaria victoriei navale asupra lui Antigonus, (Aristeas 7:14). Dar o asemenea victorie navală egipteană este datată mult după moartea lui Demetrius, ceea ce implică faptul că scrisoarea este o fraudă a bisericii creştine.

6. De asemenea bibliotecarul Demetrius din Phalerum (ca. 345-283) a servit la curtea lui Ptolemeu Soter; Demetrius nu a fost bibliotecarul lui Ptolemeu II Philadelphus.

7. Ceilalţi scriitori din vechime care susţin ideea că Septuaginta ar fi apărut înainte de creştinism se bazează pe această scrisoare falsificată a lui Aristeas.

8. Învăţaţi în critica textuală admit de asemenea că scrisoarea este o farsă.

9. În ciuda tuturor acestora, propaganda creştină a continuat şi continuă să citeze scrisoarea lui Aristeas ca dovadă a existenţei Septuagintei înainte de Isus, pentru a explica de exemplu de ce există peste 300 de citate din Septuagintă în Evanghelii, despre care biserica susţine că ar fi de origine ebraică, apostolică.

10. Dacă ar recunoaşte că scrisoarea lui Aristeas este o farsă, ar trebui să recunoască şi faptul că
- aşa zisele Evanghelii au fost scrise în secolul al doilea după ce convertiţi greci au tradus din Tanakhul evreiesc, (deorece aşa zisele evanghelii citează din Septuagintă)
- autorii aşa ziselor evanghelii, au fost convertiţi greci necunoscuţi, şi nicidecum aşa zişii apostoli.

© 2012   Created by Yuvaraja Dasa.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor