Credinta mea...

Iata un text care circula pe net si care face referire la un comentariu facut la "CBS Sunday Morning" de catre renumitul autor, ganditor, actor si comentator politic Ben Stein.

Unii sustin ca acest text nu este tocmai cel original, scris de catre Ben Stein, ca ar fi suferit unele modificari si au auparut deja discutii in acest sens. Suntem si noi deschisi la discutii si acesta este motivul publicarii mesajului. Oricum ar fi, consider ca mesajul continut mai jos are valoare si este menit cel putin sa ne dea de gandit. Iata mesajul tradus in forma in care l-am gasit pe Eons:

Credinta mea.

Sunt evreu si fiecare dintre stramosii mei au fost evrei. Si nu ma deranjeaza cu nimic cand oamenii numesc acei brazi frumos impodobiti si luminati, brazi de Craciun. Nu ma simt amenintat. Nu simt ca as fi discriminat. Asta sunt ei, brazi de Craciun.

Nu ma supara deloc atunci cand oamenii imi ureaza „Craciun Fericit!”. Nu cred ca ma dispretuiesc sau ca ar fi gata sa ma trimita intr-un ghetou. La urma urmei, chiar imi place. Arata ca suntem toti frati si surori care sarbatoresc aceasta perioada fericita din an. Nu ma supara deloc ca este o scena cu iesle pe ecran la o intersectie langa casa mea de pe malul marii, in Malibu. Daca oamenii vor o cresa, este la fel de bine pentru mine ca Menorah la cateva sute de metrii departare.

Nu-mi place sa fiu marginalizat pentru ca sunt evreu si cred ca nici crestinilor nu le place sa fie marginalizati pentru ca sunt crestini. Cred ca oamenii care cred in Dumnezeu sunt satui sa fie periodic marginalizati. Nu stiu de unde a pornit ideea ca America este o tara vadit ateista. Nu gasesc asta in Constitutie si nici nu-mi place sa-mi fie bagata pe gat.

Sau poate se poate interpreta altfel: de unde a venit ideea car ar trebui sa adoram celebritatile si ca nu putem sa-L veneram pe Dumnezeu asa cum il intelegem fiecare? Cred ca acesta este un semn ca imbatranesc, de asemenea. Dar exista multi printre noi care se intreaba de unde au aparut aceste celebritati si unde este America pe care noi o cunosteam.

Pe langa multe glume pe care ni le trimitem intre noi pentru a ne amuza, aceasta este putin diferita. Aceasta nu are de gand a fi o gluma; nu este comica, are de gand sa te puna pe ganduri.

Fiica lui Billy Graham a fost intervievata intr-o emesiune matinala si Jane Clayson a intrebat-o: „Cum a putut Dumnezeu sa lase sa se intample asa ceva?” (referitor la uraganul Katrina). Anne Graham a dat un raspuns profund si intuitiv. A spus: „Cred ca Dumnezeu este profund intristat de asta, la fel ca si noi, dar de ani de zile il rugam pe Dumnezeu sa iasa din scolile noastre, din guvernul noastru si din vietile noastre... Fiind un adevarat gentleman, cu calm El s-a retras. Cum ne putem astepta de la Dumnezeu sa ne de-a binecuvantarea si protectia Lui, daca noi ii cerem sa fim lasati in pace?”

In lumina evenimentelor recente ... atacuri teroriste, impuscaturi in scoli, etc. Cred ca totul a inceput cand Madeleine Murray O’Hare (a fost omorata, iar corpul ei a fost gasit cativa ani mai tarziu) s-a plans ca nu e nevoie de rugaciuni in scolile noastre, iar noi am fost de acord. Apoi cineva a zis ca mai sa nu citim Biblia in scoala. Biblia spune „sa nu ucizi”, „sa nu furi” si „sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti”. si noi am fost de acord.

Apoi dr. Benjamin Spock a spus sa nu le tragem palme copiilor atunci cand se comporta neadecvat, pentru ca mica lor personalitate se va deforma si am putea afecta increderea in sine (fiul doctorului Spock s-a sinucis). Am spus apoi ca un expert trebuie sa stie despre ce vorbeste, si am fost de acord.

Acum ne intrebam de ce copiii nostrii nu sunt responsabili, de ce nu deosebesc binele de rau si de ce nu sunt deranjati cand ucid alti oameni, colegii lor de clasa, sau comit suicid...
Poate, daca ne gandim mai bine ne putem da seama. Cred ca are mare legatura cu principiul ”CULEGI CEEA CE SEMENI”.

Este ciudat, cat este de simplu pentru oamenii sa scape de Dumnezeu si apoi sa se intrebe de ce lumea asta merge spre Iad. Ciudat, cum credem ceea ce scriu ziarele, dar ne indoim de ceea ce spune Biblia. Ciudat, cum poti trimite glume prin e-mail si ele se raspandesc ca focul salbatic, dar cand incepi sa trimiti mesaje legate de Dumnezeu, oamenii se gandesc de doua ori pana sa il trimita mai departe. Ciudat, cum articolele indecente, crude, vulgare, obscene, trec liber prin spatiul cibernetic, dar discutiile deschise despre Dumnezeu sunt eliminate din scoala si la locurile de munca.

Razi deja?

Ciudat, cum atunci cand vei da mai departe acest mesaj, tu nu il vei trimite multora din lista ta cu adrese pentru ca nu esti sigur de ceea ce cred ei sau ce vor crede despre tine daca le trimiti acest mesaj.

Ciudat, cum suntem mai ingrijorati despre ce cred alti oameni despre noi decat despre ce crede Dumnezeu despre noi.

Trimite-l mai departe daca tu crezi ca acest mesaj are valoare.

Daca nu, atunci pur si simplu sterge-l ... nimeni nu va sti ca l-ai sters. Dar daca l-ai sters, nu incepe sa te plangi despre starea proasta in care lumea se afla acum.

Toate cele bune, cu onestitate si respect,
Ben Stein.