Care-i faza cu creaţia?

Oare de ce nu au rămas acolo, şi de ce este nevoie de lumea materială?

În lumea spirituală, toată lumea acţionează în interesul Persoanei Supreme în mod altruist, ceea ce determină pentru fiecare o bucurie nemăsurată. Unele fiinţe în schimb, manifestă invidie faţă de poziţia lui Dumnezeu şi li se naşte dorinţa de a 

avea parte de bucurii, fără Sufletul Suprem. Deoarece fiecare creatură, fie ea cât de mică, este înzestrată cu liber arbitru, iar Dumnezeu nu împiedică pe nimeni în exercitarea acestuia, aceste suflete infidele au primit şansa pentru îndeplinirea acestor dorinţe egoiste într-un spaţiu aparent lipsit de prezenţa Sa. Datorita acestui fapt exista lumea materială.

Lumea materială a fost creată pentru a satisface „nitja-baddha” capriciile acelor suflete care pun mereu condiţii, aşa cum copilul neastâmpărat primeşte cuburi de jucărie pentru construcţii. Altfel nu ar fi nevoie de lumea materială.

Sufletele care iau aceste decizii greşite cad într-un corp material:

Fiecare fiinţă are un alt nivel al intelectului, de aceea există o diversitate atât de mare a formelor de viaţă pentru a asigura locul diferitelor mentalităţi. (...) în momentul morţii fiecare primeşte un nou corp în funcţie de dorinţele sale. Kṛṣṇa ne spune in Bhagavad Gita (8.6) „Oh, fiul lui Kunti! Starea de existenţă de care-şi aminteşte omul în clipa morţii o va atinge negreşit.” Gândul tău din clipa morţii va determina cu precizie următorul tău trup. Natura dăruieşte trupul, dar decizia nu e în mâinile tale ci în natură, care este dirijată de Dumnezeu.

Prin încărcarea consecutivă în mai multe corpuri, se pot experimenta în modul cel mai divers posibil bucuriile şi durerile acestei lumi.

Existenţa plantelor şi a animalelor se desfăşoară pe baza instinctelor, de aceea ele nu au şansa de a face adevărate alegeri în sensul moral între bine şi rău. Viaţa sub formă umană este o şansă extraordinară pentru suflet pentru că acesta poate să se informeze datorită inteligenţei sale în mod conştient despre lumea materială în care se află şi despre cum poate să se elibereze de sub dominaţia ei.

Domnul a creat această lume materială şi tot El o umple cu vieţuitoare care acţionează în lumea materială. Toate acestea urmează un plan divin care presupune îndeplinirea dorinţei sufletelor condiţionate de a de a se bucura prin gratificarea simţurilor. Dar există şi un alt scop în cadrul creaţiei: ajutarea fiinţelor pentru ca acestea să înţeleagă că scopul existenţei lor este slujirea transcendentală a Domnului şi nu a plăcerilor proprii.

Prin revelaţia scripturilor sufletul poate să cunoască anumite lucruri despre Persoana Supremă şi poate alege în concordanţă cu liberul arbitru pe baza căror valori morale şi a cărui scop final doreşte să-şi trăiască viaţa. Trezindu-se la conştiinţa sa transcendentală poate să înţeleagă care sunt acele fapte care îl pot ţine departe de poziţia sa originară, plină de fericire. În acelaşi timp poate învăţa procesul prin care să revină din nou în compania lui Dumnezeu. Lumea materială aduce deci posibilitatea de a alege între două variante. Această posibilitate este şi scopul pentru care ea există.

Creaţia cosmică a lumii materiale are loc tocmai pentru ca să avem două opţiuni pentru alegerile noastre. Una din opţiuni este ca acţiunile noastre să fie mânate de dorinţa de a domina lumea materială iar cealaltă opţiune este să ne întoarcem la Dumnezeu (…) O parte din aceste suflete condiţionate, care ascultă mesajul transcendental al scrierilor vedice, sunt capabile să se întoarcă la Dumnezeu după părăsirea corpului material grosier si subtil, ocupand astfel adevăratul lor corp spiritual.

Sufletele care aleg să urmeze învăţăturile vedice, au o viaţă regularizată, se angajează regulat în activitati de serviciu devotional nemotivat spre bucuria lui Dumnezeu, şi în acest fel pot scăpa în decursul unei vieţi de reacţiile activităţilor lor din trecut care sunt cauza naşterii si înlănţuirii lor în această lume materială. Prin recâştigarea treptată a iubirii faţă de Fiinţa Supremă, la sfărşitul vieţii se pot întoarce în compania Sa în împărăţia eternă a fericirii şi diversităţii.

În această lume materială fiecare fiinţă trece prin cercul naşterii şi morţii, fiind supusă legilor naturii. Lupta dintre naştere şi moarte în diferitele specii poate fi numită evoluţie dar acest termen este înţeles greşit în culturile occidentale. Forma de viaţă umana la care putem ajunge pe parcursul procesului evolutiv poate să ne aducă spre înălţare (svargapavarga) sau spre degradare (tirascsam punar aszja csa). Dacă cineva foloseşte corect această formă umană se poate înălţa spre sistemele planetare superioare, unde bucuriile materiale sunt de mii de ori mai intense decât cele experimentate pe această lume, sau poate să-şi aprofundeze cunoştinţele astfel încât să revină in cele din urma chiar la starea sa iniţială spirituală. Aceasta e numită apavarga sau eliberare.

Dar daca cineva nu îşi foloseşte viaţa de om ca să atingă asvarga sau apavarga va ajunge din nou într-o stare inferioară cum e cea de câine sau porc. Un om conştient trebuie să se gândească în mod serios dacă doreşte să se ridice spre planetele superioare şi să se pregătească să scape de procesul de evoluţei sau preferă să migreze în continuare în acest proces prin specii superioare şi inferioare.

Autor:Isvara Krişna das / Tasi Istvan

Sursa:http://kutatokozpont.hu/hu/?p=126